ADN-ul
Cum a fost descoperit ADN-ul?
Identificarea ADN-ului și a structurii sale e una dintre cele mai importante descoperiri ale secolului XX. Cercetătorii-cheie direct responsabili de descoperirea ADN-ului sunt: Francis Crick și James Watson. Dar, fără munca deja depusă de Rosalind Franklin, Linus Pauling si Maurice Wilkins, descoperirea ADN-ului nu ar fi avut loc.
La începutul anilor 1950, biologul Watson și fizicianul Crick, lucrau împreună într-un laborator din Cambridge, Anglia. Ei încercau să descopere structura ADN-ului. Chimistul Pauling descoperise deja o structură importantă de proteine în 1951, iar chimistul Franklin lucra și el intens într-un laborator din Franța. Fizicianul Wilkins, din Noua Zeelandă, era director al laboratorului de biopsii al Colegiului King. În 1951, el a realizat primele imagini ale ADN-ului, folosind razele X. Aceste imagini au dus la ideea că structura ADN-ului ar putea fi elicoidală, formă ce era similară structurii de proteine descoperită de Pauling. Dupa sosirea lui Watson în Anglia, el a văzut imaginile realizate de Wilkins, apoi s-a întâlnit cu Crick în laboratorul din Cambridge.
Identificarea ADN-ului și a structurii sale e una dintre cele mai importante descoperiri ale secolului XX. Cercetătorii-cheie direct responsabili de descoperirea ADN-ului sunt: Francis Crick și James Watson. Dar, fără munca deja depusă de Rosalind Franklin, Linus Pauling si Maurice Wilkins, descoperirea ADN-ului nu ar fi avut loc.
La începutul anilor 1950, biologul Watson și fizicianul Crick, lucrau împreună într-un laborator din Cambridge, Anglia. Ei încercau să descopere structura ADN-ului. Chimistul Pauling descoperise deja o structură importantă de proteine în 1951, iar chimistul Franklin lucra și el intens într-un laborator din Franța. Fizicianul Wilkins, din Noua Zeelandă, era director al laboratorului de biopsii al Colegiului King. În 1951, el a realizat primele imagini ale ADN-ului, folosind razele X. Aceste imagini au dus la ideea că structura ADN-ului ar putea fi elicoidală, formă ce era similară structurii de proteine descoperită de Pauling. Dupa sosirea lui Watson în Anglia, el a văzut imaginile realizate de Wilkins, apoi s-a întâlnit cu Crick în laboratorul din Cambridge.
Identificarea structurii corecte a ADN-ului
În 1953, Pauling publicase o lucrare în care spunea că ADN-ul are o structură triplă elicoidală. La rândul lor, Watson și Crick au avut o teorie similară în 1951, dar ambele s-au dovedit a fi greșite. Această idee greșită se baza pe o conversație pe care Watson a avut-o cu Franklin, în care ea îi spunea că a folosit cristalografia cu raze X pentru a stabili conținutul de apă al ADN-ului. Watson și-a amintit eronat conversația.
În 1953, Pauling publicase o lucrare în care spunea că ADN-ul are o structură triplă elicoidală. La rândul lor, Watson și Crick au avut o teorie similară în 1951, dar ambele s-au dovedit a fi greșite. Această idee greșită se baza pe o conversație pe care Watson a avut-o cu Franklin, în care ea îi spunea că a folosit cristalografia cu raze X pentru a stabili conținutul de apă al ADN-ului. Watson și-a amintit eronat conversația.
Importanța fotografiei 51
Ceea ce i-a ghidat pe Watson și Crick în direcția corectă a fost fotografia 51 a lui Franklin. Fotografia arată cristalizarea ADN-ului, și un X încețoșat în mijlocul moleculei, ceea ce demonstra existența structurii elicoidale. În momentul când a primit o copie a fotografiei 51, Watson a înțeles imediat importanța X-ului din ea. Watson și Crick au făcut un model al structurii ADN-ului sub forma unei structuri duble elicoidale. Într-un timp scurt, modelul ADN-ului realizat de ei a fost publicat.
Ceea ce i-a ghidat pe Watson și Crick în direcția corectă a fost fotografia 51 a lui Franklin. Fotografia arată cristalizarea ADN-ului, și un X încețoșat în mijlocul moleculei, ceea ce demonstra existența structurii elicoidale. În momentul când a primit o copie a fotografiei 51, Watson a înțeles imediat importanța X-ului din ea. Watson și Crick au făcut un model al structurii ADN-ului sub forma unei structuri duble elicoidale. Într-un timp scurt, modelul ADN-ului realizat de ei a fost publicat.
Ale cui sunt meritele?
Asemenea multor alte descoperiri, atribuirea meritului descoperirii este discutabilă. În esență, meritul aparține lucrării lui Watson și Crick, publicată în revista Nature în 1953, deși directorii ambelor laboratoare (Cavendish și Colegiul King) au sugerat publicației că atât lucrările lui Watson și Crick, cât și lucrările lui Wilkins, Franklin și Gosling, să fie publicate secvențial. În 1962 Crick, Watson și Wilkins au primit premiul Nobel. În general, când subiectul descoperirii ADN-ului este menționat, se vorbește despre Watson și Crick, dar este bine de știut că au fost și alte persoane implicate. Fotografia 51 a lui Franklin a fost unul dintre punctele-cheie ale descoperirii structurii ADN-ului.
Asemenea multor alte descoperiri, atribuirea meritului descoperirii este discutabilă. În esență, meritul aparține lucrării lui Watson și Crick, publicată în revista Nature în 1953, deși directorii ambelor laboratoare (Cavendish și Colegiul King) au sugerat publicației că atât lucrările lui Watson și Crick, cât și lucrările lui Wilkins, Franklin și Gosling, să fie publicate secvențial. În 1962 Crick, Watson și Wilkins au primit premiul Nobel. În general, când subiectul descoperirii ADN-ului este menționat, se vorbește despre Watson și Crick, dar este bine de știut că au fost și alte persoane implicate. Fotografia 51 a lui Franklin a fost unul dintre punctele-cheie ale descoperirii structurii ADN-ului.